Conexiune cu Floarea Vietii

Am continuat sa citesc din cartea "A douasprezecea viziune" (James Redfield) din locul in care ramasesem cu o seara in urma (la integrarea a 6-a, adunarea de la "copacul pacii". Simteam ca ochii, mintea imi sint neclare. Am dat cartea la o parte si am ascultat muzica (ritualul 9 Munay Ki).

Cu mana dreapta pe inima si stanga cu palma in sus, sprijinita pe coapsa, am simtit cum incep sa ma conectez. L-am simtit pe Iisus ca un frate, asa cum l-am perceput in una din meditatiile din "Misterele samanice ale Egiptului".

Apoi, la un moment dat, am perceput conexiunea cu Floarea Vietii; pornea din inima mea. I-am permis sa se desfasoare pana ce a cuprins totul: tot Pamantul, toate fiintele de pe el, toata zona inconjuratoare din spatiu, pana ce s-a intregit cu restul Universului.

Am permis crearea retelei de Floarea Vietii Pura, cu Centru Unic. (Fotografia alaturata nu am creat-o eu, am gasit-o pe un forum, www.rufon.org, dar se incadreaza perfect cu continutul acestei postari.)

Apoi am reusit sa citesc din carte. M-am oprit la pasajul in care se afirma ca, pentru a mentine fluxul sincronicitatii, trebuie sa iti expui adevarul, calea pe care te afli; asa vei atrage sincronicitatile tale.

Am avut astfel intuitia (a 2-a oara) de a posta public pe blog despre experientele din meditatiile Egiptului.

Trebuie sa o fac. Draga Mihail, te rog sa ma ajuti! Multumesc!

O cioara mai neobisnuita II

Daca sinteti curiosi in legatura cu acest subiect, voi face o actualizare.

Dupa evenimentul descris, la fiecare iesire in parc pe care am facut-o am dorit sa ma mai intalnesc cu acea cioara. Tot cautam, "vorbeam" cu toate ciorile ce le intalneam, insa nimic. Treptat, dorinta de a o regasi s-a diminuat pana cand am ajuns la un echilibru in interior: daca o mai gasesc bine, daca n-o mai gasesc tot bine!

Si, ... intr-o zi, ... ma plimbam ca de obicei prin parc. Cu mine se aflau niste caini (ca am uitat sa va spun: mai am niste istorioare si cu cainii - daca ma suportati, vi le voi scrie la un moment dat). Mergeam agale pe langa debarcader si din mers am vazut ca in zona de imbarcare se plimba o cioara, destul de aproape de niste oameni, si cu o atitudine dezinvolta. Ma despartea un gard de sarma de acea zona. M-am gandit: "_ Sa fie oare "ea", cea cu care am relationat?" "Hai sa incerc sa "vorbesc" cu ea!" M-am apropiat de gard si am inceput sa carai in stilul acela domol pe care il auzisem la prima intalnire. Ma mai intrerupeau cainii, care se jucau intre ei si care mai voiau sa le dau si atentia mea. Ei bine, cioara m-a auzit si a inceput sa fie atenta la mine. A falfait o data din aripi si s-a apropiat zburand pe o masa. Apoi a zburat pe un acoperis care era putin deasupra gardului de sarma de care spuneam ca ne separa. S-a apropiat de mine, pana a ajuns pe gard. Apoi a deschis ciocul. In acel moment am fost convins ca este aceeasi cioara pe care am mangaiat-o anterior, si am inteles si de ce a deschis ciocul! Atat la prima intalnire, cat si la cea de-acum, ea imi facea semn ca este dispusa sa manance ceva, daca eu ii ofer! Si cand ma gandesc ca, prima data, mi-a fost teama ca voia sa ma muste cu ciocul!!! I-am spus ca din pacate nu am nimic de mancare sa ii dau, insa m-am aplecat, am rupt un fir de iarba si i l-am oferit. L-a prins in cioc, precum la prima intalnire. Apoi am vrut sa o mangai. M-am intins catre ea, am atins-o, insa apoi a zburat brusc pentru ca ... unul dintre caini, care era de fapt o catea, a urmarit toata scena si, probabil din gelozie, a latrat catre cioara si a sarit cu labele din fata pe gard.

Si asta a fost! De atunci n-am mai intalnit-o. Sint convis ca daca o sa vrea sa ne mai intalnim, va veni. Oricum, relatia mea cu ciorile este total schimbata. De la indiferenta si uneori chiar aversiune vizavi de ele, acum vad doar SURSA care le anima si ca aceeasi SURSA se afla in tot.

A! Si mi-am mai amintit ceva! Cam cu 1-2 luni inainte de prima mea intalnire cu aceasta cioara, mi s-a mai intamplat un lucru. In timp ce stateam si ma purificam in micul portal energetic dintre artari, am vazut ceva care a cazut jos la pamant, la cca 10 metri de mine. M-am apropiat si am vazut o cioara muribunda. Nu mai avea putere nici sa mearga, cazuse pe o parte si din cand in cand isi deschidea ciocul, incercand sa respire. Mi-am dat seama ca asta era problema ei: nu mai putea sa respire, aerul nu-i mai patrundea in plamani. Ca urmare, urma sa moara rapid. M-am hotarat sa o "asist" in acest proces al mortii, nestiind ce altceva as putea sa ii fac. Am lasat-o tot pe pamant, dar am mentinut-o intre palme, am mangaiat-o si am incurajat-o. In scurt timp, inima a inceput sa ii bata foarte repede si a tinut-o asa un timp apoi a incetat brusc. Cioara s-a incordat si intins la maxim, de la cioc si pana la coada si picioare, apoi s-a relaxat si ... gata. I-am trimis lumina si i-am facut semne de lumina deasupra trupului, astfel ca sufletul ei sa ajunga in lumina. M-am simtit ca un preot din vechime care conducea sufletele muribunzilor spre lumina in momentul desprinderii de trup.

Ulterior, dupa ce m-am intalnit prima data cu "cioara cea neobisnuita", mi-a trecut prin minte ca aceasta ar putea fi perechea celei pe care am asistat-o in moarte. Dumnezeu stie! Oricum, este bine, si Ii multumesc pentru toate aceste experiente!

Va imbratisez cu drag,

Sabinu

O cioara mai neobisnuita

M-am hotarat sa va scriu despre o experienta inedita pe care am avut-o cu o cioara.
Locuiesc pe Bd. Lacul Tei si obisnuiesc adesea sa fac plimbari prin Parcul Tei. Mai multa vreme am fost in controversa cu ciorile, in sensul ca atunci cand ma vedeau ca intru in zona verde de sub copaci incepeau sa craune ca sa ma determine sa plec. Am trecut prin diverse stari: mirare, frustrare, uneori m-am infuriat si ma gandeam sa arunc dupa ele cu pietre sau lemne (dar n-am facut-o). M-am gandit mai apoi ca poate le-am deranjat cu ceva vreodata si le-am cerut iertare; le-am trimis iubire; am inceput sa fiu mai atent la felul cum scoteau sunetele si am inceput sa le imit pe cele care mi se pareau mie a fi prietenoase si impaciuitoare. Foarte greu am reusit ca, la un moment dat, sa ma tolereze. De obicei "vorbeam" cu ele prin diferite craonituri pana cand "le convingeam" si taceau sau plecam.

A trecut timpul si se pare ca acel conflict a disparut. In una din zilele trecute, am facut din nou o plimbare prin parc. Am doua locuri favorite: un pin alaturi de care stau lipit cu spatele si apoi il imbratisez, si o zona intre niste artari mari, care este imprejmuita si de 5 salcami mai mici.
Mai intai am fost la pinul de care am spus, am stat langa el si apoi l-am imbratisat si prin el i-am transmis Mamei Pamant: "Multumesc! Te iubesc! Iarta-ma!"
M-am deplasat apoi la zona dintre artari. Acea zona o simt ca un mic portal de energie. Am stat acolo si m-am simtit purificat si incarcat.

Am iesit apoi din acea zona si am intrat pe aleea pavata, cu intentia de a merge inapoi acasa. Mergand cativa pasi pe alee, am vazut o cioara cum se uita intr-un cos de gunoi de pe marginea aleii. Am incetinit putin si m-am indepartat pentru ca stiam ca sint sperioase (sau precaute) si zboara repede. De multe ori mi s-a intamplat. As fi vrut sa le vad mai de aproape, dar fugeau. De data aceasta insa, cand am trecut pe langa cioara de care spuneam, aceasta nu a fugit si nu a dat nici un semn ca s-ar teme de mine. Mai mult, mi-a aruncat o privire din care am perceput ca era deosebita de toate ciorile ce le vazusem pina acum. In plus, mai scotea si niste caraieli domoale de parca ar fi vorbit. M-am oprit. Ea a zburat de pe cosul de gunoi pe care era, pe un altul care era chiar mai aproape de mine. Vazuse acolo niste coji de seminte de floarea soarelui si incerca sa le scoata. I-am zis: "Cauti cam degeaba, nu cred ca o sa mai gasesti seminte pe acolo". Ea m-a ignorat si si-a vazut mai departe de treaba. Am hotarat sa ma apropii de ea. Am luat-o incet, pe ocolite. Am ajuns la cosul de gunoi. Nu imi venea sa cred ca inca nu zburase. Ma gandeam ca poate nu m-a vazut din cauza ca era prea preocupata. Apoi, am inceput sa ciocanesc si eu usor cu degetul in cosul de gunoi, in ideea sa ii arat ca "sintem din aceeasi breasla". A inceput sa se uite la mine, la mana mea cu care loveam usor in cos. Scotea din nou acele craonituri pe ton incet si domol. Am inceput sa imit si au acele sunete si m-am apropiat si mai mult. Am intins usor mana catre ea; imi era putin teama sa nu ma loveasca cu ciocul, mai ales ca am vazut-o cum si-l deschidea. Am luat o frunzulita de pe jos si am apropiat-o de ciocul ei deschis. A prins frunzulita in cioc. Am tras incet de frunzulita, dar nu i-a dat drumul, o tinea strans si atat. Am apropiat apoi incet mana de pieptul ei si am inceput sa o ating usor cu degetele. Mi se parea incredibil sa fac lucrul acesta. Dar partea cea mai frumosa urma sa se desfasoare. A dat drumul la frunzulita si a deschis din nou ciocul. Am luat un fir de iarba si i l-am intins. L-a prins in cioc si a ramas asa. O cioara cu un fir de iarba in cioc, statea langa un om care o mangaia pe piept si amandoi caraiau in surdina. Incepusem sa amortesc la picioare, caci stateam pe ciuci. Trece o doamna pe langa mine si zice: "_ Vai, ce are, are ceva rupt de sta asa?" I-am zis: "_ Nu stiu!" Apoi, cioara, care se afla pe pamant, incepe sa "vorbesca" tot pe limba ei, se misca putin, isi intinde un picior si o aripa. Eu o imit, "vorbesc" ca ea si ma misc stanga si dreapta din pozitia "ciucit" cum stateam. Cioara falfaie din aripi si zboara pe marginea cosului de gunoi. Ma ridic si eu, apropii din nou mana de ea si incerca sa vad daca i-ar place sa o mangai pe cap. Incep usor, de la piept, de unde se obisnuise, apoi urc treptat si intr-un final ajung la cap.
Raman consternat cand constat ca parca asteptase asta de mult. Isi ridica ciocul in sus si inchidea ochii de placere. Am mangaiat-o si pe cioc, si pe cap, si pe sub cioc... Trece alta doamna cu un carucior in care isi plimba copilu. Se uita stupefiata si zicea"_ Asta e ciudat!" Cand se intoarce ii spun: "- Ii place sa fie mangaiata". "_Da?" zice. Si incearca sa se apropie. Cioara o vede si incepe sa se agite. "_Usor!" Ii spun. Se opreste si ii spune copilului din carucior: "_Uite, mami, pasarica, ... vezi?"
La un moment dat, de undeva se aude un zgomot mai puternic, iar cioara zboara si se duce mai departe sub un corcodus si incepe sa manance o corcodusa storcita de pe jos. Atunci am inteles de ce se tot gainata "apos". Ca am uitat sa spun: in toata perioada asta s-a gainatat de 3-4 ori de parca era stricata la stomac.

Cam asta a fost. O experienta extraordinara! Cand sa plec, mi-am dat seama ca m-a mai observat cineva in tot acest timp. Un tanar isi plimba cainele in zona amenajata pentru caini. Cainele isi facea de lucru, iar el ramasese spectator la mine si cioara.

Va multumesc ca ati avut rabdare sa cititi aceasta istorioara. Daca are cineva vreo inspiratie in legatura cu acest eveniment si simte ce trebuie sa mi-o transmita, il rog sa o faca.

Va imbratisez si va iubesc!

Sabinu

Misterele Samanice ale Egiptului - Initierea lui Bodhisattva

 

A trecut ceva timp de la ultima meditatie. Simt din nou in mine dorinta si atractia de a continua Calatoriile Samanice ale Egiptului. Acum am facut "Initierea lui Bodhisattva". Am mers pe apa, am zburat spre stele si am devenit stea in 5 colturi. Isis m-a invaluit cu iubirea ei de mama, Ma'at m-a luat pe aripile ei, eram sub forma lui Anubis. Lumina mea s-a reintors si a luminat Pamantul. Multumesc!

Misterele Samanice ale Egiptului - Calatoria de trezire alaturi de Wadjet

In aceasta seara am facut "Calatoria cu Wadjet". La un moment dat, am simtit o prezenta, ca noaptea trecuta cand am dormit singur in dormitorul mic.

In timpul meditatiei am perceput intrebarea "_ Te lepezi de tine?", adica de identificarea mea cu sinele fals, cu mintea, cu tot ce tine de acesta. Am raspuns: "_ Ma lepad de mine".

Apoi am simtit cum "sint mancat". Cobra Wadjet manca din mine, imi manca sinele fals.

Misterele Samanice ale Egiptului - Calatoria alaturi de Set - Umbra

 Data la care am facut aceasta calatorie este aproximativa. Am mai reluat-o o data pe 3 iunie.

Cand am fost cu Set, m-am concentrat pe situatia ce o experimentez periodic si repetat, in legatura cu nemultumirea, depresia, auto-blamarea si invinovatirea Gabrielei. Mi-a dat ca simbol semiluna, care sa ma ajute sa-mi aduc umbra in lumina constiintei supreme.

Meditatie de curatare si energizare

Postez aici o meditatie care pe mine ma ajuta foarte mult. Am preluat-o din cartea "Quado ne vorbeste prin Carrie Hart". Recomandarea este a se efectua dimineata, astfel incat sa poti incepe ziua curat si incarcat energetic. Meditatia are darul de a te ajuta sa te conectezi la propria ta sursa de energie si sa te incarci.

Am inregistrat meditatia la microfon si i-am adaugat fundal muzical. Apoi, cand am ascultat meditatia, am fost uimit de cat de bine s-au sincronizat cuvintele meditatiei cu anumite portiuni muzicale. Daca vreti sa descarcati meditatia pe propriul calculator, o puteti face AICI (eventual folositi "Save as" sau "Salveaza ca").

Mai jos gasiti si un player la care puteti asculta on-line meditatia.

Sper sa va placa si sa va fie de folos!

Cu fiecare multumire pe care o exprim, imi aduc visele din viitor in prezent.

De meditat ...

Misterele Samanice ale Egiptului - Calatoria alaturi de Osiris

Am facut meditatia cu Osiris. Mi s-a parut fireasca, fara pic de teama. Intalnirea cu el a fost placuta.

Am simtit cum cresc semintele din mine si intra radacinile in pamant, am simtit cum infloresc florile.

La un moment dat m-am simtit pamant, pamantul din care cresc florile, copacii. La sfarsit nu am deschis ochii, ci am continuat sa experimentez simtamantul acela de pamant.

Cand am deschis ochii, am avut sentimentul ca Anubis si Osiris erau langa mine. Eram culcat pe podea, Anubis statea in stanga iar Osiris in dreapta, amandoi in picioare.

Dizolvarea gandurilor sau sentimentelor negative

Cu mai mult timp in urma am citit o carte in engleza (probabil acum este deja tradusa), scrisa de Joe Vitale: Spiritual Marketing. Se poate descarca gratuit de pe internet sau de aici. Am retinut de acolo o metoda de dizolvare a gandurilor sau sentimentelor negative, pe care am aplicat-o de mai multe ori si care a fost eficienta de fiecare data, intr-un mod foarte rapid si chiar neasteptat, as spune.

O folosesc de fiecare data (cand imi aduc aminte) atunci cand ma confrunt cu un sentiment profund de negativitate la care ii stiu sau nu ii stiu originea.

Voi reda in continuare aceasta metoda, tradusa si adaptata asa cum am simtit ca mi se potriveste cel mai bine. Sper sa va foloseasca si voua! Iat-o:

Ma retrag intr-un loc unde sint singur si ma pot relaxa cit de cit. Imi urmaresc respiratia si incerc sa simt cat mai bine acel sentiment negativ, sa il percep.

Apoi spun:

Draga Spirite, te rog localizeaza originea sentimentului sau gandului de a ma simti negativ in privinta ........  ........................ ........ ...... ..........  ... ....... ..... .......   (sau: sentimentului de negativitate pe care il traiesc acum - il adaptez si pe loc, in functie de ceea ce simt) ............ .

Cerceteaza fiecare nivel, strat, zona si aspect al fiintei mele, pana la aceasta origine. Analizeaza si rezolva perfect, conform adevarului lui Dumnezeu.

Calatoreste in timp, vindecand fiecare incident aparut pe fundatia acestui sentiment/gand, cu voia lui Dumnezeu; pana cand ma aflu in prezent, plin cu lumina si adevar, pace si iubire, iertare fata de mine insumi pentru perceptiile incorecte, iertare fata de fiecare persoana, loc, circumstanta, eveniment care au contribuit la aparitia acestui sentiment/gand.

Cu iertare totala si iubire neconditionata, sterg vechiul din ADN-ul meu, il eliberez si il las sa plece acum! ...... ....... Pauza.......... .......... ............ ............. .............. ............. ............. .................. ................ ................. . . .Ma simt ...... ............ ................. (si spun cum ma simt in acel moment, perceptiile pozitive - de ex: liber, plin de lumina, iubire s.a.m.d) ..... .............. ............. ................ .............. ................ . 

Permit sa dispara rapid orice problema fizica, mentala, emotionala spirituala si orice comportament neadecvat bazate pe vechiul sentiment.

Multumesc, Spirite, pentru venirea intr-ajutorul meu si ca ma ajuti sa ating măsura completa a creatiei mele. Multumesc, Multumesc, Multumesc! Te iubesc si ma rog lui Dumnezeu de la care curg toate binecuvantarile!

Amin!

Precizare: este vorba de propriul Spirit, ne adresăm propriului nostru Spirit.

Despre Coborarea in Inima

De cca 3 zile, am constatat ca atunci cand cobor in Inima, ma vad sub forma lui Anubis, aflat intr-o sala mare, circulara, iar in mijloc se afla o masa ca un mic altar rotund, deasupra careia arde Flacara.

Flacara este de obicei de un verde smarald. Sala cea mare este si ca un fel de amfiteatru circular, cu locuri ce pot fi ocupate. Pana acum l-am vazut doar pe Anubis. El tine in mana bastonul.

Misterele Samanice ale Egiptului - Meditatia Nasterii Sacre

Ieri dimineata am facut prima meditatie din cel de-al 2-le Mare Ciclu: "Meditatia Nasterii Sacre". Apoi, am simtit ca ceva s-a schimbat. Energia n-a mai fost aceeasi. S-a retras precum valul.

Seara am reluat meditatia. Mi-am dat seama ca aveam o neacceptare: nu acceptam reincarnarea, faptul ca m-am nascut in acest trup, cu valul pe fata, fara sa imi amintesc nimic..

Insa aceasta meditatie este o nastere samanica: ma nasc dar nu uit nimic, totul se va adauga la ceea ce deja stiu si am invatat.

Am spus-o aseara si o spun si acum: _ IMI ACCEPT NASTEREA SI UITAREA!

Misterele Samanice ale Egiptului - Prima si a 2-a Ceremonie a lui Khepera

Cu circa 1 saptamana in urma am facut prima ceremonie a lui Khepera, cu crearea mandalei. In timpul ceremoniei nu am vazut mandala. Dupa ce am terminat, am luat caietul si am inceput sa desenez, asa cum imi venea si ce imi venea in minte. Dupa ce am terminat-o, am "vazut" ca in jurul ei sa fac 5 solide platonice. Le-am facut, asa cum imi veneau in minte, iar dupa ce am terminat mi-am dat seama ca cubul nu se afla printre ele si nici nu simteam atractia sa il desenez acolo.

<= asa arata schita originala, in creion. In timp ce lucram apoi pe calculator ca sa fac un desen pentru a-l publica aici, am mai obtinut cateva variante care mi-au placut foarte mult si care m-au surprins, pur si simplu.


Iata-le:

Cu vreo 3 zile in urma am facut cea de-a 2-a Ceremonie a lui Khepera, pe care am reluat-o de inca doua ori. De fapt, a 2-a oara a fost Ritualul de captare a Puterii, cand am rostit declaratia de intentie personala.

Voi scrie despre acest Ritual acum.

Mai intai, am scris pe caiet declaratiile si intentiile, asa cum ma simteam inspirat. La reproduc:

"Imi exprim intentia de a manifesta IUBIREA in tot ceea ce fac, spun, gandesc.

 Imi exprim intentia de a face doar lucruri care imi aduc bucurie, entuziasm, pasiune.

 Imi exprim intentia de a oferi oamenilor ajutorul pentru a-si descoperi propria cale si propriul Sine.

 Imi exprim intentia de a fi PACE si de a aduce PACEA in orice situatie.

 Imi exprim intentia de a aduce CONSTIINTA in tot ceea ce spun, fac si gandesc, in orice moment si orice situatie.

 Imi exprim intentia de a gasi permanent punctul de ECHILIBRU, in orice moment si orice situatie.

 Imi exprim intentia de a fi DESCHIS si transparent, de a spune lucrurilor pe nume, clar, in armonie si pe intelesul tuturor.

 Imi exprim intentia de a fi totdeauna sincer cu mine insumi si cu toate aspectele Creatiei."

Ritualul l-am facut cum am fost inspirat de moment, cu muzica si tamaie si lumanare aprinsa. A fost un moment solemn.

Cand am luat caietul sa citesc ceea ce am scris (totul am facut in genunchi), mi-a venit ca inainte de fiecare afirmatie sa spuna asa: "Eu, Anubis, fiu al lui Dumnezeu, imi exprim intentia ..."

Cam dupa ce am facut prima Ceremonie a lui Khepera, timp de vreo 7 zile am trait cu mare bucurie in suflet. Starea a fost asemanatoare sau chiar identica cu cea de dupa prima activare a MerKaBa, la cursul de "Floarea Vietii". Simteam cum curge IUBIREA din mine, bucuria, trairea in Acum; am imbratisat-o pe Gabriela cum nu am imbratisat-o niciodata; a plans, iar eu simteam ca acea imbratisare poate sa dureze oricat, fara sa se diminueze placerea, iubirea si bucuria.

O saptamana de vis! Multumesc!!!

Actualizare (20 martie 2013):
Cu doua zile in urma am vizionat filmul "THRIVE". Cam pe la minutul 28 am vazut unul dintre simbolurile aparute intr-un camp cultivat cu cereale si mi-a atras imediat atentia pentru ca semana cu mandala desenata de mine. Iata-l: 

Misterele Samanice ale Egiptului - Initierea cu Ma'at

Sambata, 12 martie 2011, intreaga zi am avut o stare de exaltare interioara stiind ca, seara, voi face meditatia prin care voi primi Noua Inima, "Initierea cu Ma'at".

A venit seara si am facut meditatia, am primit Noua Inima. O percep ca pe ceva mare si rotund, dintr-un material pufos si foarte usoara. Simt ca s-a petrecut o schimbare importanta. Nu mai am acea senzatie de gol in mijlocul pieptului. Mai simt ca gandurile nu mai au impact asupra Noii Inimi, asa cum aveau asupra celei vechi. Noua Inima ramane permanent linistita, usoara si "pufoasa", indiferent de gandurile din minte care produc "valuri". Pot sa vad mai usor vechile tipare de gandire si de reactie inconstienta si, de cele mai multe ori, incep sa rad atunci cand le descopar. Mi-am dat seama ca majoritatea tiparelor erau indreptate impotriva mea insumi, in sensul ca ma aduceau in punctul de a ma auto -invinovati, -blama, -pedepsi.

Initierea cu Thoth.

Seara trecuta am facut "Initierea cu Thoth", adica fuziunea dintre minte si inima (Thoth si Anubis). Se mai poate spune si coborarea mintii in inima. De acum pot sa gandesc cu Inima. Simt ca trebuie sa mai reiau aceasta meditatie (spre deosebire de meditatia de primire a Noii Inimi, unde nu am mai simtit nevoia sa o reiau). Thoth a intrat in Inima mea, insa deocamdata nu il percep prea bine. In schimb, simt o puternica legatura cu Isis, ca si cand ar fi una si aceeasi cu Maica. Simt iubirea de mama, simt caldura, simt bunatatea, simt ocrotirea. De fapt, dupa efectuarea initierii de primire a Noii Inimi cu Ma'at, Isis m-a numit fiul ei.

Doamne-ajuta!

Cu MerKaBa deasupra Japoniei

Astazi a fost zi de facut curatenie in casa. Vremea e superba, de ieri s-a incalzit, iar azi se pare ca maxima a fost de 16 grade Celsius. Multumesc, Doamne, pentru vremea aceasta!

Am avut o pauza dupa ce am dat cu mop-ul si asteptand-o pe Gabriela sa ma cheme la masa.

M-am asezat pe fotoliul "Nicoletei" din sufragerie si am inceput sa respir in "Suflul Inimii". La un moment dat, am simtit energia cum imi iese din palme si le-am deschis. Mi-am adus aminte si de faptul ca trebuie sa-mi hranesc Ka-ul. Am orientat energia spre Japonia (acolo tocmai fusese un cutremur de 8,9 grade Richter cu 1-2 zile in urma).

Am lasat energia sa curga si in timp ce faceam asta mi-am amintit ca fusese si o explozie la o centrala atomica. Atunci mi-am zis ca ar fi bine sa transmit, asa cum am citit la Drunvalo ("Living in the Heart - Traind in Inima"), frecventa ploii iminente.

M-am focalizat pe imaginea norilor, fulgerelor si a ploii in asteptare si am trimis aceasta intentie prin MerKaBa spre Japonia. Apoi mi-am zis ca ar fi bine sa ma deplasez in MerKaBa deasupra Japoniei, si asa am facut. Am perceput frecventa si sunetul ce trebuia transmis, insa nu as putea sa il reproduc; continea ceva "metalic" in el. Am inceput sa transmit prin MerKaBa acel sunet, tot mai intens, si am vazut cum se limpezeste cerul deasupra Japoniei, in jurul MerKaBa. M-am gandit ca ar fi bine sa fim mai multi cu MerKaBa si, primul pe care l-am "chemat" a fost Drunvalo. Apoi au mai aparut si altii. Am vazut cum cerul se limpezea in jurul fiecarui MerKaBa si cum se extindea.

Toata Japonia a fost acoperita cu acest camp de energie.

Apoi am inceput sa extindem acest camp, cu intentia de a cuprinde tot Pamantul. Noi si noi MerKaBa ni se adaugau, pe masura ce ne extindeam. Am perceput la un moment dat si interventia unor nave spre constructia acestui camp. Am trimis si un semnal catre Nicoleta.

Dupa un timp, tot Pamantul a fost cuprins in acest camp, iar intensitatea si frecventa cresteau tot mai mult, simteam asta in corpul meu. Era un fel de zumzait ritmic, tot mai puternic. Aveam si mici miscari necontrolate ale corpului, ca si cand o mare cantitate de energie trecea prin mine.

Ceea ce am perceput apoi a fost asta:

Reteaua cu ochiuri pentagonale din jurul Pamantului a inceput sa vibreze puternic si am perceput fizic o cristalizare, un cristal cu fete pentagonale care cuprindea Pamantul. Energia se cristaliza in acel cristal. Culoarea nu era alba, ci nuante de albastru. Cam pe la acest punct, Gabriela m-a chemat la masa. I-am raspuns "Da!", fiind conectat in continuare la ceea ce faceam. Am simtit ca sincronizarea era perfecta, "treaba" mea aproape ca se terminase. Am mai stat putin si imaginile au inceput sa se destrame usor-usor.

In inima mea simteam ca lucrarea a fost incheiata cu bine, si ca a fost o mare lucrare. Si am mai simtit ca eu am fost initiatorul; si am plans...

Inca ceva. Totul s-a petrecut in intervalul 15:55-16:10.

Misterele Samanice ale Egiptului - Calatoria spre Sekhmet

Aseara am facut meditatia "Calatoria spre Sekhmet". Mi s-a parut ca nu m-am conectat pre bine la starea necesara acestei meditatii. Am simtit vibratia lui Ptah din prima camera, mirosul de flori din camera goala si cand am fost in camera lui Sekhmet am simtit cum planteaza seminte noi in inima mea, ca niste luminite. De asemenea, am simtit din nou golul din piept, ca si cand inima mea nu se afla acolo. Mi-am amintit cum mi-a scos-o Anubis, si cum a fost pe masa lui Knuhm.

Dupa ce am terminat, m-am gandit sa "hranesc" cu foc de la lumanare toate semintele, inclusiv cele de la Munay Ki. Am inceput de la abdomen, dar am simtit ca nu e bine. Am continuat la inima si am simtit ca acolo trebuia. Am perceput cum focul este absorbit in inima, in seminte. Am continuat apoi la cap si apoi la abdomen. Aceasta a fost ordinea buna: inima, cap, abdomen.

Azi-dimineata am facut meditatia Munay Ki. Cand am facut conectarea cu arhetipul sarpelui, am simtit o bucurie pe care n-am mai simtit-o pana acum. Am permis acestei bucurii sa se manifeste si apoi am inteles mesajul acestei bucurii: sarpele imi transmitea bucuria de a fi impreuna cu vulturul si, intr-adevar, ii percepeam pe amandoi in zona inimii. Am multumit si am trecut la conectarea cu arhetipul jaguarului. 

Deja mintea mea se cam agitase si am stat mai intai putin ca sa o linistesc. Apoi, am reusit sa percep jaguarul. Era si el diferit de cum il stiam. Adica inainte era asa: aparent linistit, insa permanent la panda si gata sa sara la atac sau la aparare. Acum l-am perceput perfect calm, linistit, sigur pe el si fara teama sau frica. Totodata, fiinta lui degaja intelepciune. Isi stie forta, e constient de ea, dar in acelasi timp stie ca nu mai este nevoie sa o foloseasca.

Am trecut mai departe, la arhetipul pasarii colibri. Mintea se intreba ce va fi si acolo. Dupa ce m-am linistit, am perceput de asemenea o mare bucurie emanata din acea zona. Pasarea colibri era foarte energizata si am perceput culorile galben si portocaliu. Am lasat acea bucurie sa se manifeste si sa imi patrunda tot corpul.

A urmat apoi conectarea cu arhetipul vulturului. Dupa ce mi-am linistit mintea, am perceput vulturul zburand si nu era singur, ci impreuna cu sarpele. Era o simbioza intre ei amandoi. Senzatia pe care am perceput-o a fost aceea de pace si de bucurie.

Imi dau seama ca bucuria poate avea mai multe nuante, tonuri, manifestari. De exemplu:

• la conectarea cu arhetipul sarpelui -> o bucurie copilareasca, a unui copil care a primit sau reusit ceva ce-si dorea demult;
• la conectarea cu arhetipul pasarii colibri -> o bucurie multicolora si inmiresmata, bucuria zborului liber;
• la conectarea cu arhetipul vulturului -> o bucurie profunda, linistita, plina de pace si constienta.

Misterele Samanice ale Egiptului - Initierea Reconcilierii. Activarea Inimii

Am facut meditatia "Initierea Reconcilierii. Activarea Inimii", pentru a 2-a oara. Prima data am facut-o ieri noaptea, duminica. Nu am scris nimic pentru ca nu am simtit mai nimic; parca nu am intrat pe frecventa corespunzatoare. 

In schimb, noapta am avut doua vise. In primul, ma aflam intr-un fel de supermarket, din care am fost intr-o zona cu carti si le treceam in revista; in alte dati, in alte vise, am mai fost acolo. Apoi am ajuns undeva la etaj, care era imens, dar acolo parca era o fabrica si nu mai gaseam drumul de iesire, trebuia sa ma intalnesc cu Gabriela. Tot urcam pe niste scari, insa pana la urma a trebuit sa cobor o scara pentru a putea iesi.

In cel de-al 2-lea vis parca eram la parterul unui hotel imens, impreuna cu o fetita care parca era spiritul pamantului. A trebuit sa urc cu liftul undeava la etaj si ma cam ratacisem printre camere si holuri (toate erau albe), iar fetita ramasese jos. Pana la urma am reusit sa cobor si sa ma reintalnesc cu fetita.

Meditatia din seara aceasta a fost mai profunda. La un moment dat mi s-a parut ca sint asezat invers de cum ma asezasem initial, pe podea: ma asezasem pe spate, cu patul in dreapta, insa dupa o vreme am perceput patul in stanga.

Am simtit pace si armonie interioara la sfarsitul meditatiei. Reconcilierea dintre Sobek si Horus. Doamne-ajuta!

Misterele Samanice ale Egiptului - Initierea Reinnoirii

In seara aceasta am facut "Initierea Reinnoirii". Am fost cu Isis pe insula Elefantina, la zeul Khnum, pentru a-mi face/modela un corp nou pentru noua Inima. Am reusit sa il vizualizez si sa-i vad privirea. Era blanda si plina de dragoste, contrastand cu fizicul lui urias, paros, cu coarne mari, spiralate, de berbec.

Cand m-a pus pe roata olarului si a inceput sa-mi lucreze noul corp am simtit ca sint dezmembrat si modelat intocmai ca un urcior. M-a modelat de la picioare spre cap.
 

Cand a ajuns la chakra radacina, am calatorit pana in centrul pamantului cu Sobek - zeul-crocodil si am tras energie din lava. Am simtit fierbinteala in chakra si culoarea rosie. Mai apoi mi-a "crescut" coada de crocodil si din ce in ce mai multa energie din Pamant am inceput sa trag in mine. Am simtit furnicaturi, tresarituri, miscari involuntare ale mainilor, picioarelor, capului, in timp ce energia kundalini urca pe coloana vertebrala in sus.

M-am simtit mai dilatat in corpul fizic. La activarea Ka-ului, am simtit prin degetele tinute in sus cum intra energia si se activeaza in mine, apoi am simtit energia eliberandu-se prin degete.

Prima energie pe care am trimis-o a fost spre activitatea GNLD Romania si a noastra personal.

Acum ma simt bine, usor, normal, lucid si am senzatia cozii care intra in pamant.

Multumesc tuturor si Doamne-ajuta!

P.S. La inceput am chemat-o si pe Nicoleta ca martor. Sa vedem daca maine are sa-mi spuna ceva.

Meditatie Nekhbet-Mama-Mut (III)

Aseara am repetat din nou calatoria cu Nekhbet-Mama-Mut. Nu am mai retinut nici un fel de mesaj, nici de la ea si nici din amintire; sau poate ca nici nu a mai fost vreun mesaj. Primesc acest fapt ca pe un semn ca trebuie sa trec la urmatorul ritual.

Tocmai am citit partea introductiva de la Ritualul de Abandonare a Inimii. Scria acolo ca inima va trebui scoasa si pastrata deoparte pana cand tot corpul va fi curatat si reinnoit.

Dupa ce am facut ritualul, mi-am dat seama ca asa ma simt: ca si cand nu as mai avea inima in piept. Nu mai simt acel fior, acele senzatii in inima. Incerc sa le regasesc dar degeaba. 

Odata i-am aratat lui Anubis acest lucru si el mi-a spus sa am rabdare.

Mesajele arhetipurilor:

Sarpe: "urmeaza-ti calea"

Jaguar: "mergi pe drumul tau"

Calibri: "zboara, fa orice si zboara"

Vultur: "aripi la cap"

Meditatie Nekhbet-Mama-Mut (II)

In seara asta am repetat meditatia cu Nekhbet-Mama-Mut. In timp ce o faceam, s-au auzit cateva zgomote de parca era cineva in camera langa mine.

Mesajul pe care l-am primit de la Nekhbet-Mama-Mut a fost de imbratisare calda, cu iubire si confirmare: "Tu esti, da, tu esti Anubis!" Inseamna ca trebuie s-mi asum aceasta identitate total. Cred ca de aceasta asumare depinde evolutia mea viitoare. Am simtit multa caldura din partea lui Nekhbet-Mama-Mut. Dar parca am perceput si un sentiment matern din partea ei.

Ma tot intreb care este legatura cu Maica ...

La momentul in care trebuia sa imi revina o amintire, in legatura cu ADN-ul, mi-am amintit intr-adevar ceva. A fost o surpriza si un soc, amintirea a venit de undeva din profunzime, dar din pacate nu pot sa o exprim pentru ca... am uitat-o; insa doar in constient. Am plasat-o, in schimb, in Inima. Simt ca este acolo si ca este bine ca a iesit la suprafata.

Misterele Samanice ale Egiptului - Meditatie Nekhbet-Mama-Mut

In seara aceasta am facut Meditatia Nekhbet-Mama-Mut / Alchimistul / Pastratoarea Intelepciunii/Bunica.

Bunica mi-a transmis sa merg inainte fara frica, sa fiu curajos precum Vulturul.

Cheia care imi deschide ADN-ul celular: ANKH-ul, crucea egipteana.

Cum sa o folosesc? Am desenat-o in palme. Dupa ce am incheiat acest ritual, am constatat ca a disparut Magul. In locul lui a ramas Anubis. Este deasupra Flacarii. Nu il vad nici din profil dar nici cu fata direct spre mine... Am inteles. Cand m-am identificat complet cu el s-a intors spre "mine" si m-a privit in ochi. Am fuzionat. Eu sint el, desi mi se pare ciudata dedublarea aceasta. Ne uitam unul in ochii celuilalt si totusi sintem unul, sintem acelasi.

La un moment dat am incetat sa mai scriu, am pus caietul si pixul deoparte si am lipit palmele in dreptul inimii. Am simtit un flux de energie si impulsul de a ma ridica in picioare (sedeam pe scaun).

Apoi, parca o voce mi-a zis sa fac un pas, apoi inca unul. Am simtit cum in jurul meu s-a format un vartej puternic de energie. Am ramas neclintit, cu ochii pironiti in clanta usii si palmele unite sub forma de rugaciune, la piept. A fost o perioada in care l-am perceput in acelasi timp pe Anubis si pe Thoth. Thoth spunea ceva, imi transmitea ceva dar nu pot spune ce, pentru ca n-am inteles.

Am avut si un moment de tresarire cand, undeva spre stanga, am vazut aparand un punct luminos mergand liniar si apoi disparand; cam asa:

 

Stand in acea pozitie, am vazut apoi cum spatiul din Inima in care ma aflam ca Anubis in Flacara se mareste treptat si inglobeaza tot corpul fizic, iar Anubis ajunge la aceeasi dimensiune cu corpul meu si se contopesc amandoua. Am devenit ANUBIS! Sint ANUBIS!

Cand am mai facut ulterior respiratia Suflul Inimii, nu am mai gasit camaruta aceea cu flacara in inima, ci totul s-a marit si mutat in exterior. Ma duc spre Inima, cobor in ea, dar de fapt Inima a crescut atat de mare ca mi-a inglobat tot corpul fizic. Ma aflu in Inima cu totul. Uneor am perceput un torus in jurul corpului; Flacara din Inima era un torus. Am perceput foarte clar si usor corpul MerKaBa.
Sint inca putin confuz, pentru ca ma obisnuisem cu "camaruta" aceea mica.
Acum sint Anubis in Inima! Am primit un nou inteles al titlului "Living in the Hearth" ("Traind in Inima") al lui Drunvalo.

Mi-am amintit cateva randuri din "Trezirea lui Osiris", Cartea Egipteana a Mortilor (pg. 4 din "Misterele Samanice ale Egiptului"): "Fie ca Inima mea sa creasca" ... "Fie ca Inima lui sa fie atat de mare incat sa cuprinda Inimile celorlalti".
(Si daca sint Anubis, ce trebuie sa fac ca Anubis?...)

Despre Focul Sacru din Inima - "Suflul Inimii"

Trebuie sa povestesc despre Focul Sacru din Inima. Am aflat despre acest foc atunci cand am citit prima data "Suflul Inimii" si apoi am facut meditatia respectiva. Meditatia nu da multe detalii despre acest foc/flacara, ci te trimite direct si rapid sa te conectezi cu ea.

La inceput am perceput o mica flacara in inima. Ulterior, repetand "Suflul Inimii" "am ramas" acolo, langa foc, asezat. Nu imi vedeam fata. De cate ori repetam, "ma gaseam" acolo, standa langa flacara. 

Apoi, la un moment dat, m-am gandit sa il chem pe Iisus in inima mea, sa ia masa cu mine. A venit si a stat acolo, cu/ca o lumina puternica, zambitor, fara sa spuns nimic. Dupa ce a terminat "masa" (de fapt nu a mancat nimic), m-a imbratisat si a plecat. Ulterior, cand am intrat din nou in flacara, nu m-am mai vazut ca un batran, ci ca un Mag. De data aceasta nu stateam asezat (si nu m-am mai asezat niciodata), ci in picioare, tot cu fata la foc (si cu spatele "la mine", nu imi vedeam fata; spun in ghilimele pentru ca atunci cand coboram in inima, de fapt eu eram magul, dar in acelasi timp ma vedeam si din exterior, intotdeauna din spate).

M-am gandit ce as putea face ca Mag. De fapt, primul gand dupa ce s-a produs transformarea din Batran -> Mag, in minte mi-a venit denumirea de "Magicianul Inimii". Am si cautat pe internet daca gasesc ceva cu denumirea aceasta si am gasit o legenda din Kabala, "Magicianul Inimii".

Pe scurt, Magicianul Inimii avea o mare iubire si dorinta de a darui cuiva iubirea Lui si, fiind singur, a facut pe rand pietrele, rocile, stancile (care nu ii puteau raspunde pe masura Iubirii Lui), apoi plantele, florile, copacii, ... care nici ele nu au reusit sa raspunda Iubirii Lui, apoi a facut animale de tot felul, care desi Il iubeau nu puteau nici ele sa raspunda pe masura Iubirii Lui. Apoi s-a gandit ca tot un Magician ar putea sa Ii raspunda cu aceeasi Iubire si atunci l-a facut pe Om, dar nu i s-a aratat ci s-a ascuns in Inima lui si l-a lasat sa incerce ce a vrut, sa aiba pierderi, sa aiba suferinte, asa incat omul insusi sa isi dea seama ca ar trebui sa Il caute si sa-I intoarca Iubirea.

La scurt timp dupa asta, mi-a venit in minte titulatura de "Alchimistul".

Am inteles intuitiv ca cu acel Foc Sacru din Inima se poate face ceva.  ... Am inceput sa-mi ard temerile, fricile, frustrarile. Le puneam cu mainile in Foc si le tineam acolo pana cand se dezintegrau.
Vazand ca functioneaza, m-am gandit ca ar trebui sa am eu pe undeva niste "rafturi" cu "programe", "programari", "invataturi" etc adunate si ar fi bine sa le bag in Foc. Am cautat si am gasit. Rafturile erau cam asa, in dreapta mea:

Am inceput sa scot de pe rafturi si sa bag in foc. Erau dosare, caiete, carnetele. Intr-un sertar era o guma de sters. Am pus-o in Foc dar, desi era de cauciuc (alb), nu a ars; am pus-o la loc.

In alt sertar era un caiet sau carnetel care a ars tot, mai putin spirala metalica pe care erau prinse foile; am pus-o la loc.

Observatie: Focul nu era fierbinte. Lucrurile ardeau si eu (Magul) le tineam in maini in Foc, fara sa ma ard.

Intr-un sertar era un vraf de dosare pe care le-am ars integral, unele dupa altele. M-am gandit sa "ard" si timpul. L-am cautat in rafturi si l-am gasit undeva in dreapta jos. Era ca o cutie compacta, din plumb. Am scos-o din sertar tragand-o de maner si am tinut-o in Foc cu ambele maini. S-a dezintegrat total, mai usor decat ma asteptam.

Am mai gasit un caiet care a ars doar partial. In stanga jos, unul din sertare era impartit in doua sertare mai mici, din plastic, ce contineau diverse lucruri. S-au dezintegrat total.

In alta zi am gasit un sertar inchis cu lacat pe dinafara. Nu puteam sa il iau si sa-l duc la Foc. Am luat Foc in maini si l-am pus pe lacat; s-a topit si a cazut; ulterior, ramasitele acestuia le-am dus in Foc. Cand am deschis usa, inauntru era o caseta metalica, cu incuietoare de cheie. N-aveam cheie, asa ca am scos caseta cu totul si am dus-o la Foc. S-a dezintegrat treptat, cu exceptia usii care a ramas intacta si pe care am pus-o la loc in raft. In caseta parca nu s-a aflat nimic; totusi, am avut senzatia ca a fost ceva nematerial, ceva usor, rarefiat, ca un mic soare galben.

Apoi am mai folosit Focul Sacru din Inima ori de cate ori voiam sa mai alchimizez cate un aspect pe care il constientizam. De exemplu: graba, nerabdarea, ...

De cateva ori, cand eram la masa, coboram la Focul Sacru si il chemam pe Iisus sa mancam impreuna. Apoi am chemat-o si pe Nicoleta. Primele dati nu prea mancam, ci doar eu, fizic. In Inima stateam toti trei in jurul Focului si priveam cum intra mancarea si energia in trupul meu. Dupa ce terminam, ne imbratisam toti 3 si ei plecau. Datile urmatoare, am luat mancarea si am pus-o in Foc, s-a transformat si le-am dat si lor. Din privirile ce mi le-au adresat mi-am dat seama ca se bucurau ca intelesesem ce sa fac. De fiecare data, la plecare, ne imbratisam toti 3, cu Focul intre noi. Eu (ca Mag) am ramas intotdeauna in picioare, cu fata la Foc, fara sa-mi pot vedea fata.