Despre Focul Sacru din Inima - "Suflul Inimii"

Trebuie sa povestesc despre Focul Sacru din Inima. Am aflat despre acest foc atunci cand am citit prima data "Suflul Inimii" si apoi am facut meditatia respectiva. Meditatia nu da multe detalii despre acest foc/flacara, ci te trimite direct si rapid sa te conectezi cu ea.

La inceput am perceput o mica flacara in inima. Ulterior, repetand "Suflul Inimii" "am ramas" acolo, langa foc, asezat. Nu imi vedeam fata. De cate ori repetam, "ma gaseam" acolo, standa langa flacara. 

Apoi, la un moment dat, m-am gandit sa il chem pe Iisus in inima mea, sa ia masa cu mine. A venit si a stat acolo, cu/ca o lumina puternica, zambitor, fara sa spuns nimic. Dupa ce a terminat "masa" (de fapt nu a mancat nimic), m-a imbratisat si a plecat. Ulterior, cand am intrat din nou in flacara, nu m-am mai vazut ca un batran, ci ca un Mag. De data aceasta nu stateam asezat (si nu m-am mai asezat niciodata), ci in picioare, tot cu fata la foc (si cu spatele "la mine", nu imi vedeam fata; spun in ghilimele pentru ca atunci cand coboram in inima, de fapt eu eram magul, dar in acelasi timp ma vedeam si din exterior, intotdeauna din spate).

M-am gandit ce as putea face ca Mag. De fapt, primul gand dupa ce s-a produs transformarea din Batran -> Mag, in minte mi-a venit denumirea de "Magicianul Inimii". Am si cautat pe internet daca gasesc ceva cu denumirea aceasta si am gasit o legenda din Kabala, "Magicianul Inimii".

Pe scurt, Magicianul Inimii avea o mare iubire si dorinta de a darui cuiva iubirea Lui si, fiind singur, a facut pe rand pietrele, rocile, stancile (care nu ii puteau raspunde pe masura Iubirii Lui), apoi plantele, florile, copacii, ... care nici ele nu au reusit sa raspunda Iubirii Lui, apoi a facut animale de tot felul, care desi Il iubeau nu puteau nici ele sa raspunda pe masura Iubirii Lui. Apoi s-a gandit ca tot un Magician ar putea sa Ii raspunda cu aceeasi Iubire si atunci l-a facut pe Om, dar nu i s-a aratat ci s-a ascuns in Inima lui si l-a lasat sa incerce ce a vrut, sa aiba pierderi, sa aiba suferinte, asa incat omul insusi sa isi dea seama ca ar trebui sa Il caute si sa-I intoarca Iubirea.

La scurt timp dupa asta, mi-a venit in minte titulatura de "Alchimistul".

Am inteles intuitiv ca cu acel Foc Sacru din Inima se poate face ceva.  ... Am inceput sa-mi ard temerile, fricile, frustrarile. Le puneam cu mainile in Foc si le tineam acolo pana cand se dezintegrau.
Vazand ca functioneaza, m-am gandit ca ar trebui sa am eu pe undeva niste "rafturi" cu "programe", "programari", "invataturi" etc adunate si ar fi bine sa le bag in Foc. Am cautat si am gasit. Rafturile erau cam asa, in dreapta mea:

Am inceput sa scot de pe rafturi si sa bag in foc. Erau dosare, caiete, carnetele. Intr-un sertar era o guma de sters. Am pus-o in Foc dar, desi era de cauciuc (alb), nu a ars; am pus-o la loc.

In alt sertar era un caiet sau carnetel care a ars tot, mai putin spirala metalica pe care erau prinse foile; am pus-o la loc.

Observatie: Focul nu era fierbinte. Lucrurile ardeau si eu (Magul) le tineam in maini in Foc, fara sa ma ard.

Intr-un sertar era un vraf de dosare pe care le-am ars integral, unele dupa altele. M-am gandit sa "ard" si timpul. L-am cautat in rafturi si l-am gasit undeva in dreapta jos. Era ca o cutie compacta, din plumb. Am scos-o din sertar tragand-o de maner si am tinut-o in Foc cu ambele maini. S-a dezintegrat total, mai usor decat ma asteptam.

Am mai gasit un caiet care a ars doar partial. In stanga jos, unul din sertare era impartit in doua sertare mai mici, din plastic, ce contineau diverse lucruri. S-au dezintegrat total.

In alta zi am gasit un sertar inchis cu lacat pe dinafara. Nu puteam sa il iau si sa-l duc la Foc. Am luat Foc in maini si l-am pus pe lacat; s-a topit si a cazut; ulterior, ramasitele acestuia le-am dus in Foc. Cand am deschis usa, inauntru era o caseta metalica, cu incuietoare de cheie. N-aveam cheie, asa ca am scos caseta cu totul si am dus-o la Foc. S-a dezintegrat treptat, cu exceptia usii care a ramas intacta si pe care am pus-o la loc in raft. In caseta parca nu s-a aflat nimic; totusi, am avut senzatia ca a fost ceva nematerial, ceva usor, rarefiat, ca un mic soare galben.

Apoi am mai folosit Focul Sacru din Inima ori de cate ori voiam sa mai alchimizez cate un aspect pe care il constientizam. De exemplu: graba, nerabdarea, ...

De cateva ori, cand eram la masa, coboram la Focul Sacru si il chemam pe Iisus sa mancam impreuna. Apoi am chemat-o si pe Nicoleta. Primele dati nu prea mancam, ci doar eu, fizic. In Inima stateam toti trei in jurul Focului si priveam cum intra mancarea si energia in trupul meu. Dupa ce terminam, ne imbratisam toti 3 si ei plecau. Datile urmatoare, am luat mancarea si am pus-o in Foc, s-a transformat si le-am dat si lor. Din privirile ce mi le-au adresat mi-am dat seama ca se bucurau ca intelesesem ce sa fac. De fiecare data, la plecare, ne imbratisam toti 3, cu Focul intre noi. Eu (ca Mag) am ramas intotdeauna in picioare, cu fata la Foc, fara sa-mi pot vedea fata.