Sambata, 12 martie 2011, intreaga zi am avut o stare de exaltare interioara stiind ca, seara, voi face meditatia prin care voi primi Noua Inima, "
Initierea cu Ma'at".
A venit seara si am facut meditatia, am primit Noua Inima. O percep ca pe ceva mare si rotund, dintr-un material pufos si foarte usoara. Simt ca s-a petrecut o schimbare importanta. Nu mai am acea senzatie de gol in mijlocul pieptului. Mai simt ca gandurile nu mai au impact asupra Noii Inimi, asa cum aveau asupra celei vechi. Noua Inima ramane permanent linistita, usoara si "pufoasa", indiferent de gandurile din minte care produc "valuri". Pot sa vad mai usor vechile tipare de gandire si de reactie inconstienta si, de cele mai multe ori, incep sa rad atunci cand le descopar. Mi-am dat seama ca majoritatea tiparelor erau indreptate impotriva mea insumi, in sensul ca ma aduceau in punctul de a ma auto -invinovati, -blama, -pedepsi.
Seara trecuta am facut "Initierea cu Thoth", adica fuziunea dintre minte si inima (Thoth si Anubis). Se mai poate spune si coborarea mintii in inima. De acum pot sa gandesc cu Inima. Simt ca trebuie sa mai reiau aceasta meditatie (spre deosebire de meditatia de primire a Noii Inimi, unde nu am mai simtit nevoia sa o reiau). Thoth a intrat in Inima mea, insa deocamdata nu il percep prea bine. In schimb, simt o puternica legatura cu Isis, ca si cand ar fi una si aceeasi cu Maica. Simt iubirea de mama, simt caldura, simt bunatatea, simt ocrotirea. De fapt, dupa efectuarea initierii de primire a Noii Inimi cu Ma'at, Isis m-a numit fiul ei.
Doamne-ajuta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu